|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Renaștere Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 13
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-03 | |
Coapsele mele își deschid universul care arde.
Nu e o flacără a cărnii, ci o ardere a dorinței, un râu de jăratic verde izbucnit din veșnica poiană a fertilității. O sevă sălbatică, ce nu cere voie timpului. Totul se oprește acolo, pe iarba caldă a începutului, unde rădăcinile mușcă în șoaptă din lună. Suntem așteptați de o geneză mută, un nou început ce își coace miezul de jar în adâncul acestei mari combustii. Luna veghează. Tăcută. Rotundă. O desfacere a lumilor din propria lor arșiță, un tremur de stele prin capilarele nopții, lăsând spațiul liber din jur să pulseze o altă ordine... pe care doar tăcerea o mai poate cânta, atunci când viața refuză să mai pună punct.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate