parodie după Al optulea sonet. Facerea omului

de Vasile Morar

A fost, în satul nostru, retrocedat pământul
și încolţise firav scandalul între rude,
pe câmp și-n primărie. Sufla cam tare vântul
și-un om nervos, în spate, zbiera că nu aude.

Au început procese, cu lume-ncrâncenată,
și Dumnezeu, zărindu-i pe-atâţia-n tribunale
și-a prins c-o mâna fruntea și a oftat o dată:
- De-o oră magistraţii cer pensii speciale!

Sătul să vadă-n viaţă sentinţe dubioase,
un tip făcând prin piaţă, cu bani puţini, un tur,
luă un pic de carne și foarte multe oase,

Că l-a stropșit soţia, când el i-a spus: Bonjour!
- Deschide frigiderul, să vezi că e pustiu,
nu sta, fă rost de-o varză, cât încă mai ești viu!

Poezia originală

Al optulea sonet. Facerea omului
de Vasile Morar

A fost creat pământul și cerurile toate,
nu încolțise iarba și nu crescuse pom,
nici ploaia nu venise. Urca un abur moale
și încă nu se puse suflarea peste om.

S-a închegat țărâna în coca frământată
și Dumnezeu clădit-a asemănarea Lui
și mâinile și fruntea și mintea aplecată
peste genuni și stele la ora nimănui

Suflarea peste viață în nările flămânde
a început să prindă a inimii contur
și sângele și carnea curată și fierbinte

Și era trist bărbatul fără femeie-n jur,
stăpânul peste toate, pământuri, mări, pustiu,
a fost așezat omul scormonitor și viu.