Senzația oculară mă lasă terifiat
Soarele decade, total eclipsat
Plin de spaime în fața unui batalion Fighting Falcon,
Suflul mi se spulberă prin palton

Cedez voalul ușor, pe ultima pată de pământ intactă,
Cesiul se așază blând la pieptul meu... splendidă ghirlandă.
Orizontul se micșorează sălbatic,
Paradisul atomic, pictat în alb arctic.

Infern, infern letargic...
Venele mi se sfărâmă
Iarna începe inopinant, dar atât de pașnic,
Absorbit de chipesul peisaj... rămân afazic

Toată scârba mea s-a personificat,
Zbat maniac în schelete, parțial imobilizat
Sute de grade Kelvin lipsă,
Sudalm în plină eclipsă.

Dezvelit de carne, miros a pierzanie,
În ultima mea suflare, strâng în palme un strigat... îndurare
Ireversibilitatea inconștienței mele mă scufundă absolut în durere,
Însăși existența devine pulbere.

Ultima clipă a trecut demult...
Rămân mut...
Funia așterne blajin din ultimul arbore,
Așteaptă să-i fie tartore.

Lacrima-i spintecă fotografia ce-i stă ascultător în palmele fierbinți,
Dictatorii nu scapă niciodată nepedepsiți
Adio, domnule căpitan.
Colier cranian...

Călcâiele încep să-i atârne,
Șleaul trece prin puținele porțiuni de carne plăpânde
În gheena albă rămâne doar o pată,
Picuri de roșu și violet încep să cadă violent.

Accent strident în albul permanent,
Numai roșul venelor lui aduce un strop de culoare
În ceea ce omenirea cândva căuta... scăpare.