O scurtă privire
și mi-a fost de-ajuns
să știu că tu vei fi
o muză într-un apus.

Eram atât de fericite
și toată lumea știa,
că o să fim mereu împreună
așa… așa trebuia.

Credeam că-mi găsisem sufletul pereche,
dar nu romantic, ci platonic,
într-o mare de oameni
cu zâmbet fals, aproape robotic.

—

Acum însă sunt doar un admirator
al tabloului pictat de noi,
culorile parcă se usucă
încet… la fel ca noi.

Și suntem aproape,
dar totuși atât de departe,
ca două stele minunate
așteptând eterna noapte.

Sper că încă mă mai ai în amintire
și că mă cauți cu privirea,
arta sufletelor noastre,
certate cu armonia.

—

Dar dacă drumurile noastre se vor mai întâlni,
sper să-mi mai acorzi o șansă
în această lume de rătăciri,
să-ți fiu din nou acasă.

Poate ne vom zâmbi sincer,
amintindu-ne de zilele bune,
fără vină, fără teamă,
fără răni adânci în suflet.

Sau poate timpul va ști mai bine
și o să ne-mpartă în lume…
ultima privire însă
va rămâne-n amintire.


- Melinte Bianca