E în tot ce vede ziua
E în păsări, e în frunze
E în muguri în moluște,
E în toate cele multe

E și-n aerul de munte,
Dar și în cel fără de vrute,
E în apă, e în tufe chiar și-n vuiete.
Unii văd și-n moarte poeziile brute…

Încă te mai miri, te întrebi de unde?
A apărut nevoia de frumos cum de
Vedem și-n foc armonii muribunde?
Și-n cutremure zgâlzâieri plăpânde

Da… poezia nu există, e doar Dumnezeu
Ce-ți șoptește dintre tufe.
Tu doar las’ să te cutremure,
Și cu foc transcrie-o-n anastrofe.




21.03.2026 - Ziua Mondială a Poeziei - Galați