mă hrănesc din visele tale ca un vampir.
peste noapte desenez cuvinte în nisipul
pe care îți fac dimineață cafeaua
și ți le șoptesc cât încă avem ochii închiși.

apoi ne ducem fiecare pe drumul lui.
când se face de prânz,
ne întâlnim să mâncăm:
eu din visele tale tu din cuvintele mele.

până se trezește cineva
să ne zică că nu suntem ce mâncăm.
de ce? eram sătui...