Te-ai născut într-o zi în plus
dintr-un exces de nesfârșit
și a trebuit să te adăugăm
din când în când timpului nostru,
ca pe un vagon de vacanță.
Dacă întârziai puțin
nu ne-ar mai fi trebuit pânze
ca să te ridicăm la cer.
Puteai fenta viața
rămânând în izvoarele nopții,
dar tu ai vrut neapărat să vii,
să ne arăți
cercul.
Ne-ai convins că e drept
și din el se nasc mereu conjecturi pătimașe,
demne de cele mai luminate minți.
Gândurile mele n-au fost niciodată
mai rotunde ca astăzi.
Of! Sufăr de efectul plăcerilor dăltuite în simțiri.
( Din cuibare tăinuite, cloșca duce puii la lumină).
Am zgârmat pământul cald.
Erai acolo
o hrană.