|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ afurista asta de gravitaţie e de vinã Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1872
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-02-06 | |
te acultam tăcut,
rezemat de glasul tău. spuneai ceva despre soare și lună, despre clipele dulci ce ne țin împreună. mă sărutai peste gânduri și-mi spuneai să aștept, să devin înțelept. noaptea a obosit la lumina lămpii și cade peste trupurile noastre, strivite de iubire. mi-ai mai spus parcă ceva despre ce va fi mâine, când cad păsările călătoare, unde-o să ne mai ascundem prin mare, despre stele — că-s prea căzătoare, despre universul ce încape într-un vers, despre timpul ce curge șiroaie și anii se duc mai la vale. vroiam să-ți dau dreptate — sau nu mi-e peste poate. nici chipul nu mi-l mai găsesc, nici glasul nu-l mai văd, nici brațele — cascade de argint, nici ochii — feerie peste vânt. am vrut să-ți mai spun... dar ațipisem.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate