E liniște în sat,
Soarele-i dogoritor,
Pe uliță nu-i picior de om
Parcă toți dorm.

Căldura te omoară
Se aude un scârțâit
Trece un car plin cu fân
Pe el doarme in bătrân.

Boii merg încetișor
Sub soarele arzător
Nu se grăbesc deloc
Că simt că se sufoc.

Satul pare pustiit
Nu se aude niciun ciripit
Câinii dorm nemișcați
Parcă sunt leșinați.

Doar la gârlă în sat
Este gălăgie
Copiilor nu le pasă
Că apa-i răcoroasă.

Mai la vale,
Femeile rufe spală
Le usucă la soare
Că le albește tare.

Rufele se usucă îndată
Femeile în apă s-au răcorit
Apoi bucuroase
Se întorc acasă voioase.

Spre seară,
Satul prinde viață
Oamenii sunt mai vioi
Și-și văd de nevoi.