Doamne,

dacă ai străluci mereu

în inima mea

Nu m-ar speria nici vântul,

nici ploaia,

nici moartea, nici viața,

nici răul, nici binele.

Aș purta cu zâmbet

și durerea

și bucuria.

Uneori însă în mine domnește

pustiul;

Întunericul alungă lumina;

Golul își târâie liniștea;

Ceața învăluie priveliștea;

Atunci mă întreb unde s-a retras Sfinția Ta,

Cine ne-a întrerupt legătura.

Nu-i nimeni să-mi poată răspunde.

M-aș ascunde, te-aș căuta,

Dar nu știu unde.