Natura pură ce adoarme ademeniș,
El vestește un nou început,
Acoperită-ntr-un frunziș,
Visul nostru plumburiu a trecut.

Lacrima de dor,
Ne încântă natura senină,
În chipul nostru de amor,
Pe câmpul vast, natura e divină.

Floarea ce zboară - ntr-un codru,
Cu dorurile line suspinate,
Într-o privire azurie și umplută-ntr-un cadavru,
În călătoria noastră, zborul dulce pe zile luminate.

Cu flori de câmp ce desenează,
În natura pură, visul trăiește,
În culori albastre, natura pictează,
Ziua noastră de iubire și melancolie.

Păsările ciripesc petale de mir,
Împletite-n în valul de iubire,
Cu ziua noastră purpurie adusă - ntr-un potir,
Cu dorurile stinse - se sclipire.

Melancolia e o muzică de dor,
Între ramuri de spini revărsate,
Răsărite-ntr-un fior,
În gândurile mele lăsate.

Printre umbre călătoare,
Natura vorbește - n inima dulce,
Valsul iubirii printre vise cântătoare,
Amorul să te culce.