era o vreme despre care
ne povestisem că va veni

o zi ca toate celelalte
pentru ceilalți

în care totul încetinea

bicicletele și taxiurile,
pînă și un colibri rătăcit,
treceau pe lîngă noi
ca într-o reluare din Casablanca

de atunci, amintirile mele pășesc desculțe
pe marmura roșie și caldă a buzelor tale,
îngenunchează sfios la glezna ta
și murmură:

binecuvîntează-mă

ziua din care inima mea bate
doar în sîmbete și duminici

ne-am promis să nu plîngem niciodată, iubito

dar lacrimile noastre calde și nebune
se invită, din cînd în cînd,
la vals