Pisoi­așul Mieunel este tare mititel
Cu ochișori de catifea și blăniță cafenie,
Stă pe lângă mama sa și papă din farfurie.
Într-un colț de lângă el, Chițailă îl pândește:
„Haide-odată, Mieunel!”, el la joacă îl poftește.
Fuge, fuge Mieunel și-l prinde pe Chițailă,
Îl rotește, necăjește, de ureche-l prinde ușor,
Dar mămica îl privește și îl ceartă-ncetișor.
Dragul mamei Mieunel, pe prieteni îi iubim
Și la joacă suntem blânzi, fără să ne hârjonim.
Mieunel și Chițailă tare se îmbrățișează,
Se aleargă, se pitesc, apoi se rostogolesc.
Obosiți și însetați, dau fuga la farfurie:
Gal, gal, gal, lăpticul cald l-au băut cu bucurie.