Ea.. o fată dulce,
Plină de inocență,
Gândul la ea îmi fuge
Și-mi provoacă dependență.

O iubesc, o iubesc cât pot eu de tare,
Dar oare... oare ea știe?
Știe că, fără ea, inima-mi rămâne pustie?
Eu unul... eu unul sper că știe...

O iubesc, o iubesc și nu pot să mă ascund
Mor de dorul chipului său plăpând,
Mi-e dor și de iubirea ei sunt flămând
Vreau să simt focul iubirii eterne, arzând

Deja îl simt, dar oare.....
Oare îl simte și ea la fel ca mine?
Mă iubește și ea la fel de mult?
Nu știu... nu știu - asta mă doare
În propria-mi minte mă pierd în disperare,
Și nu știu ce gânduri să-mi ascult....

Regrete sunt multe,
Mult prea multe la cât am apucat să trăiesc,
Le las pe toate să se uite,
Tot ce-mi doresc este să o iubesc...