Ultima oară când ne-am văzut,
mi-ai promis că mă suni.
Te uitai la mine
cu ochii mai mari decât de obicei,
și părul mai deschis.
Am așteptat luni,
marți,
apoi mi-am zis că poate-ți plac numerele impare,
cele mai mari decât șapte.

Penultima oară, la butic,
te-ai scuzat cu doi oameni la coadă
fără să cumperi nimic,
ai trecut în spatele meu.
Geaca ta mirosea a ceapă prăjită
și nu-mi plăcea,
nici atunci, nici acum.
Cuvintele tale se întindeau elastice,
iar mie îmi venea să-ți sar coarda.

Prima dată când te-am zărit,
erai cu prietenii.
Ai făcut o glumă,
ei au râs,
nu-mi amintesc gluma,
dar lumea părea mai veselă prin tine.
Prima dată, atunci, părea că suntem mai coordonați;
te vedeam peste tot, orasul era mai mare, mai încăpător.

Cu o zi înainte m-am dus la biserică,
era postul Crăciunului.
Am cumpărat o lumânare
și m-am așezat la rândul femeilor neîmpărtășite.
Când am ajuns în dreptul lui,
preotul, cu mișcări grăbite,
a făcut cruce