Țin minte când ne țineam de mâini
Și împărțeam urechile unei melodii
Ce ție îți descria vocal iubirea noastră,
Căci, de odinioară, frumusețea era vizibilă.

Totuși, acum, totul este fără culoare.
Ma uit afară, vremea este mohorâtă.
În zadar strig ,,Unde ești?” și te rog să îmi răspunzi.

Te caut peste tot, însă nu te pot găsi.
Unde ai plecat așa, pe neașteptate?

Caut prin buzunare unde îmi este aerul,
Ce odată îl aveam sub control.
Mă zbat sa găsesc piesele, ca să le pot lipi la loc.

Dar tu...
Tu ai rămas ultimul fragment,
Ce nu se mai întoarce.