Diana, nume vechi ca lumina din stele,
Zeiță a pădurilor, a nopților mele,
Cu pasul tău lin, ca o umbră de fum,
Aduci peste lume un tainic parfum.

Ești prințesă în basme, cu fruntea senină,
Cu harul ce schimbă durerea în lumină,
O inimă blândă, un zâmbet curat,
O forță ce crește din tot ce-ai iertat.

Ești actriță pe scena vieții mele,
Jucând între lacrimi și visuri rebele,
Cu roluri ce-ncep, se sfârșesc, se revarsă,
Dar, mereu aceeași poveste frumoasă.

Un model, o inspirație, un cântec divin,
Un fir de lumină în haosul plin.
Și ești femeie — simplu, profund adevăr,
Zeiță-n visul meu, cu stele în păr.

Legende s-au născut inspirate de tine,
Povești se aprind când seara vine,
Și chiar dacă uneori pari departe, străină,
Ești printre noi, Diana — esență divină.