Bezna pământu-ncolțește
Și-n sufletul meu întuneric,
Te uită cum ninge, Decembre,
Și - ecranul luminează feeric.

Azi eu, mâine tu, pune mâna
Că vasele zac în chiuvetă,
Sau zilele mele-s totuna,
Cu dero, e lângă lavetă.

Deci nu mai sunt singur acuma,
Te am în ființă și-n acte,
Ajunge la piept să-ți strâng mâna
Și ningă, zăpada ne-ngroape.

E ziuă și-i beznă în casă,
Trage și tu jaluzeaua,
E frig, centrala-o apasă,
A prins promoroaca podeaua.

Acum, cu lampa de veghe,
Curentu-i oprit, Doamne sfinte,
Te uită cum ninge, Decembre,
Nu râde, citește-nainte.

Nu încerca să-mi vorbești cu cuvinte,
Exprimă-te cum știi mai bine,
Potop e-napoi și-nainte,
Dar sper, am credință în tine.