Șterge-mi ultimul sărut de pe chipul Maicii Domnului,
Cel pe care i l-am pus pe obraz la ultima rugăciune!

Bătrâne și ridate, pe imaginea ei,
Buzele mele, praf de pudră,
Sunt un sărut actualizat.

Șterge-l!

Vreau ca cei care după mine o vor privi
Să o vadă cum este și nu colorată
Cu săruturi acoperite de ruj
Și cu arome înmiresmată.

Cu toții să vadă,
Când o privesc și i se închină,
Că în sărutul lor e un fel de lumină
Așezată peste o altă lumină
Cum o umbră pe tină.

Că peste chipului Maicii Domnului,
Oricâte rugăciuni ca săruturi se vor așeza,
Ele sunt pământul unde îngropi țărâna
Care devii și nu imaginea sa.

Deschide fereastra!
Dă la o parte perdeaua,
Și adânc trage aer în piept!

Privește!

Ce vezi este chipul ei.
Nu-l săruta!

Buzele sunt gheare
Ce zgârie icoana zilei
Pe care ai zugrăvit-o
Privind în ferestre.