Pe limba vorbită de poezie
îmi cresc uneori cuvinte când
frumusețea ta mi se izbește de ochi,
devii metafora propriului tău chip
cioplit în veșnicie,
în obraz îți scrii diamantul de lacrimă
și privirile tale fierb sub penița mea
să smulgă cu duhul portretul
ce ți-l fac în silabă,
ne-mu-ri-toa-reo