Când, Lydia, vine toamna noastră
Cu iarna pe care o ascunde în ea, să păstrăm
Un gând, nu pentru viitoarea
Primăvară a altora,
Nici pentru vara când noi vom fi morți,
Ci pentru ceea ce durează în destrămare-
Galbenul de astăzi care face ca frunzele să trăiască
Și să fie felurite.