Niciun bolnav nu rămâne singur,
îngerul obișnuit cu suferințele omenești
e la fiecare fereastră, privește
și flutură din aripi.
Patul alb se acoperă de liniște,
pereții respiră chipurile dragi.
Sufletul răspunde ca un ecou
din învolburatele mări interioare,
corabia căută un țărm
undeva se vede o lumină.