zidită în vers alb
ochii mei te-au spălat
de toate rimele alea
cu iz de vechi

dumnezeule și parcă
nici acum nu-mi vine să cred
parcă mai ieri...

putrezeai îngropată de vie
iar eu nici măcar nu știam
că-ți sunt mormânt

că dumnezeu te-a pus acolo
când încă respirai
și că aș fi putut să mor odată cu tine
printre rimele alea
cu iz de vechi...