Copilaria mea,un vad cu crini,
in care cerbii,randiti in haita,
isi desfaceau tacutele lumini
spre bolta fericirilor inalta

si toamna-mi aparea atunci mai dulce,
cu tot prohodul ei de galben pal,
urcand pe pleoapa mamei sa ma culce
pe paturi de tamaie si cristal