cât de repede ne zboară acoperișul de pe
cap, zicea
da, dar e minunat
nu, zicea, mie nu-mi place
atunci întoarce-l ca pe o clătită
în tigaie, schimbă-l, ține-l, coase-l
eu știu că nu pot, de-asta îl
glorific, zic.
Ce?
nebunia capul
„Oh ah da, ce frumos, da, ce frumos
da, că sunt ruptă.“
da.
aicea plouă.
Mi-aș dori să plouă doar
fără furtuni sau păsări moarte
și iar acoperișuri noi
să mă dezgroape