Într-o lume de umbre, unde adulții au uitat,
Doi frați de lumină pe un fir de iarbă s-au așezat:
Scăpărici e o scânteie, un spiriduș cam poznaș,
Iar Licurici e felinarul, micul lor prieten drăgălaș.

Nu scriu pentru cei mari, cu inimi de piatră și reci,
Ci pentru tine, copilul ce poți minuni să petreci!
Când deschizi această carte, tu nu citești doar un rând,
Ci aprinzi în pădure sclipiri, cu un singur gând.

Scăpărici dă o fugă prin roua de catifea,
Licurici îi răspunde cu o rază, ca o mică stea.
Ei nu au nevoie de reguli, de ziduri sau legi,
Ci de ochii tăi limpezi, prin care lumea o-nțelegi.

Căci tu, cititorule mic, ești singurul vrăjitor,
Ce faci dintr-o slovă un zbor de condor.
Scăpărici și Licurici vor trăi, sclipitori și curați,
Doar dacă în visul tău magic vor fi invitați.


începutul de la Scăpărici şi Licurici( 2020), Camelia Opriţa