Percepi descurajat că înbătrânești,
Consideri viața o deșertăciune,
Însă de trăire nu te plictisești,
Cît sufletul exuberant rămâne.

Perspective încă-ți stăruie în gând,
Și visele le-ai vrea realitate,
Dar penuria te face, vrând-nevrând,
Să le consideri vise spulberate.

Îți analizezi trecutul îndelung,
Și remediezi atent, câte ceva,
Dar secvențe dure, mintea îți străpung,
Pînă ai să-ngropi trecutul undeva.