Nădăjduiesc în plin amurg
Că trâmbiță va mai suna adânc
Și-n veacuri de ploi trecute
Vor apărea imagini așternute,
Sub umbra unui gând răzleț
În ochii ageri ce privesc
Amarul greu și pământesc;
Omenirea e aceași veche
Conducându-se după ureche
Lasă-n urmă ce-a primit
Necredință și un suflet chinuit.