deși n-am fost niciodată
păstor,
precum majoritatea profeților,
mă visez
în fiecare noapte
cu turme de stânci în spate,
păscând valuri —
iar eu
nu fac nimic altceva
decât să agit apele
cu mâna
atunci când le aud
behăitul.

deși nu m-am adăpostit vreodată
într-o peșteră
nici într-un mormânt,
în fiecare dimineață,
după ce îmi adorm stâncile,
mă ridic din mine
pipăindu-mi creștetul…