au venit oameni mulți
ca o ploaie torențială

s-au apucat să facă gropi
și să scoată noaptea din pământ
cu niște găleți

/terminăm mai avem câteva maldăre/
spunea unul care își storcea fruntea
de urlau lupii în depărtare

pe cer soarele și păsările
erau de plastilină
eu
mă îndepărtam din ce în ce
ca un tren dintr-o gară