Alunec ușor
in sânul viselor..
și gândul imi zboară
pentru-a mia oară
spre-o lume mai bună...
dar neagra furtună
fulgera și tună,
furându-mi un vis
un țel neatins..
alunec ușor,
in crudul decor
ce mă infioară,
seară de seară:
păduri negre ,goale
ființe bizare,
și cruci din pământ..
ca iarba crescând.
alunec ușor..
in gânduri ce dor..
un vis o minciună,
dureri ce seºadună,
pe frunte ușor,
pe ochi se cobor
viața-mi-ntunecând
cu al morții gând