Și încă un oftat ce-mi răcește tristețea
Și încă o iluzie atât de femeie
Și încă puțini oameni ce iubesc blândețea
Și încă o durere ce-n final se-ncheie.

Și încă mai aud țipete candide
Și încă se omoară creațiile divine
Și încă îmi amintesc de rugile splendide
Și încă inimile multora de ură sunt pline.