Se lasă ceața grea pe ochi
Ce stau în suspendare către cer,
Și arbori vechi nu mai au aer
Căci ceața grea i-apasă peste ochi.

Înfipți în cer stau brazii tineri,
Să zboare către Θ, mai sus,
Căci stelele la toți le-au spus
Să urce, că doar sunt brazi tineri.

Un râuleț se contopește cu pământul,
S-aducă din Nirvana sute de povești;
Pe toată-ntinderea de stai, privești,
Observi că tot mai greu îți e cuvântul.