Și gol și plin

Când pleacă-o zi o-întreb unde se duce,
În fiecare zi poate-o-să-mi spună,
În dimineți când se crăpa de lună
Venea din coșnița cu turtă dulce

Cândva, prin toamnă, se scălda în ploi
Mi-se-așeza pe frunte răcoroasă
Avea doi struguri la urechi, era frumoasă
Ca un sărut ascuns pe buze moi

Am s-o pândesc, mi-am pus în gând odată
Și-am stat până târziu, pe o colină
Luceafărul se-ndrăgostea de-o Cătălină
Pe care o știa de mică fată

N-am reușit s-o văd, se-ntunecase,
Părea că se ascunde printre vise
Când genele pe pernă sunt închise
Și când s-o-ntreb, în noapte, ea plecase

Eu o petrec cu gând c-o să revină
Și mâine, să-mi aducă soare..., nori
N-o-ntreb unde-se-acunde până-n zori
Am renunțat la jumătatea plină

Primesc ce-mi dă..., din ieri câte puțin,
Din azi îmi dă să beau fără măsură,
Din mâine, să îmi spună, nu se-ndură
Când pleacă am paharul gol și plin