|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ să lăsăm totul liber - mai ales pe Dumnezeu Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-02 | |
rostesc pe alb cu negru de viață
scriindu-mi venerarea singurătății, când ai plecat mi-am făcut chip cioplit din mine că l-ai luat cu tine și pe Dumnezeu, în fiecare secundă a existenței aduc ofrande de sânge inimii mele, pe jumătatea ei mi-a crescut o altă jumătate să fiu întreg fără tine, nopțile-mi au un parfum strident de tăcere în locul miresmelor strigătelor noastre de-amor când extazul ne locuia-n agonie, mai mor și azi în unele clipe dar pernele-mi fecundează un singur corp, patul e încă o cruce, da-n răstignirea de unu stau în adularea propriului sine, am zidit un olimp în venele mele, din ele-mi beau viață strămoșii trăindu-mi pe gânduri, învățându-mă din cărțile prăfuite senzația de lipsă de aer când scriu, ei îmi pun cerneală-n stilou eu alerg cu penița către poezie, dar vai sunt un poet al lipsei luminii mă ocolește și umbra întunericul doar îmi zidește-n hârtie-amăgiri și parcă te-aș chema metafora prezenței tale să ia de la mine nimicul în cuvânt nemaifost să descalec să-mi fie acolo țara cu hotare de miez
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate