în sărbători
deveneam din nou singur
mi se părea din ce în ce mai neverosimil
să nu vii să mă însoțești
pe drumul de țară la hârsova
prin gropi și râpi adânci
nimeni nu putea înțelege rațiunea
& felul tău de a fi pe lume
șocul europei brăzdându-ți chipul
masturbându-te la bruxelles
după ce eu m-am masturbat
și trupele nato au greșit drumul
am zis să fim simpli ca moartea
nimeni nu poate depăși legile firii
și singurătatea morbidă
n-ai fost să mă asiști
la ora despre simbolurile franței
pe care o va citi macron la radio
& nici la cea de limba rusă
din care va conspecta putin
atât de iubit la moscova
peste ural
polul nord polul sud
garry kasparov minte
m-am gândit la destinul romanovilor
murind dumnezeiește
și cum să-ți spun fără metafore cosmice
lumea credea că nu esti bună de nimic
de aceea nu mă vei urma
în lumea mea îngropată demult
în captivitate demonică
nu ne tragem din maimuță
dintre două lumi
a mea & a ta
care lasă buruienile
să crească mai înalte
de la moșii de vară
și până în toiul verii
contemplând circul
cum se scălîmbâie
cum se scutură de floare
atât de grei salcâmii înfloriți
ca și cum te-ar îmbrăca în mireasă
vorbele nu mai aveau înțeles
culorile deveneau plumburii
& fiecare se ascundea într-o scorbură a sinelui
de frica unui zeu smintit numit ne-lume
nu mai puteai să stai singură
nu mai puteam să exist singur
rochia de mireasă a elisabetei I
a fost adusă de shakespeare
și patru sute de ani elisabeta
a regretat că nu i-a fost consoartă