Dinspre codrii iată vine
Peste întreaga suflare
Liniștită ea se lasă
Zâna nopții întunecoasă.

Cerul încet ea îl cuprinde
Tot mai neagră ea se face
Oamenii ce-au stat la masă
Dorm demult la ei în casă.

Doar pisicile hoinare
Mai umblă după mâncare
Dintr-o curte se aude
In somn, mârâie un câine.

Pe boltă luna strălucește
O străbate încetișor,
E singura ce este trează
Somnul tuturor veghează.

Stelele stau nemișcate
Dorm și ele că e noapte.
Clopotul a amuțit
Că e vremea de dormit.

Nu se mișcă nicio frunză
Vântul este adormit
Noaptea tocmai ce-a sosit
Totul doarme liniștit.