Lângă un cireș bătrân,
S-a ivit un puiuț mic de cireș
Ce nu a mai avut răbdare
Și a ieșit la soare.

Dintr-un sâmburel mititel,
Rădăcini și-a făcut,
Pământul l-a crăpat
Și s-a înălțat.

Cireșul bătrân
Îl ocrotește de ploaie și vânt
Și frunzele lui îi spun
Că va lua locul celui bătrân.

Crengile spre cer le va înălța,
O coroană mare va avea,
Frunzișul lui bogat
De păsărele va fi vizitat.

Primăvara va fi o splendoare
Când va da în floare,
Va fi o frumusețe,
Zilnic albinele îi vor da binețe.

Când roade va da,
Și cireșele s-au copt,
Copiii în el se vor cățăra
Și cireșe vor mânca.

Să nu se sperie,
Doamna toamnă când va veni,
Frunzele vor îngălbeni,
Și îl vor părăsi.

Iarna e mai greu
Că e ger și zăpadă
Dar nu va muri
Ci frigul îl va întări.

Primavara va uita
Că iarna a fost grea
Iar va avea frunze și flori
Și drag va fi tuturor.

Astfel ciclul se va repeta,
În fiecare an,
Se va obișnui,
Cât va trăi.