Zile cu șoapte trezesc povești în noapte.
Hrănesc un dulce gând cu două trupuri,
Ce își tatuează destine prin multe săruturi.
Se nasc îngeri din patimi, care se prefac în scuturi.

​Suntem două suflete ce tânjesc după zâmbete.
Ne purtăm sâmbete, mușcăm din măr, ne tresar simțurile,
Cu îmbrățișări sublime, atingeri divine,
Săruturi interzise de reguli nescrise.

​Sudoarea-i răcoare și se înalță spre Cumulus,
Furtuna pornită hrănește floarea lui Venus.
Respirația se ridică cu un surâs spre stele,
Închid ochii și simt vântul de vară pe piele.

​Cuprinsă de coapse, posezi euforice senzații.
Pe gâtul înclinat descopăr noi constelații,
Pasiunea-i arzătoare ca acidul pe buză,
Indubitabil ești o obraznică muză.

​Destinul e muzica ce ne-a dat șanse nouă,
Cu versuri roz ce împart lumea-n două,
În locuri pe care nimeni nu a îndrăznit să le spună,
Nevăzute în Soare, dar sclipind clar de sub Lună.

​Din când în când ne oprim și ochii se privesc,
Stă-n loc chiar și pământul când inimi se împletesc.
Dansăm feriți de lume, ca nimeni să nu știe,
Că ardem pasiuni pe aceeași melodie.

Când se face liniște, ne privim fierbinte,
Ne șoptim în tandem cele două cuvinte.
Stai strâns la pieptul meu gesticulând simțăminte,
Nici moleculele tale nu mă mai vor cuminte.

​Plutesc în mare gol, până ajung în port,
Ești ancora de dincolo ce mă trage s-adorm.
Atingeri de meduze, buzele tale sunt antidot,
Mi-ai dăruit Paradisul, cu îngeri cu tot.

​Mă trezesc din vis, îți inspir parfumul.
Îmi stârnește gândul, îmi mărește tempoul.
Visul acesta mă mistuie, dar sunt optimist,
Am unit apa cu foc, ca un bun alchimist.