Se lasă seara,
Stau și privesc într-una
Geamul tău luminat
Poate văd chipul tău de neuitat.

Oftez mereu,
Teiul de la geamul tău
Florile i s-au uscat,
Cum mă usuc și eu.

Stau nemișcat,
Noroc poate am,
Să te zăresc o clipă
Să plec împăcat.

Luminile s-au stins
Semn că te-ai culcat,
Pe geam nu te-ai uitat
Așa cum am sperat.

Mai zăbovesc un pic,
Poate o minune,
Se va întâmpla
Și pe geam te vei uita.

Să vezi trecătorii,
Poate mă și vezi,
Dar nu cutez să te privesc
Și cu tine să vorbesc.

Inima nu-mi dă ghes
Să plec spre casă și eu
Tu nu ai apărut
Și plec abătut.

Mâine seară din nou
Voi fi la geamul tău
Și te voi aștepta
Poate apari cumva.

De mă vei vedea
Te vei întreba
De ce stau și privesc
Oare te iubesc?

De vei ghici
Că sunt îndrăgostit,
Și îți voi fi pe plac
Poate mă vei îndrăgi.