unii citesc în cafea
eu citesc în aburii ei

văd cum îmi cresc unghii
cum mi se lungește părul
cum zâmbesc a pagubă
parcă aș fi un tablou eviscerat
dus la rafinăria de haine second hand

văd cum mi se adună genunchii
cum se dilată spațiul
cum mă ciupește de integritate indolența
și cum plec din inima mea de trei ori
înainte să cânte deșteptătorii

mă văd diluat
ca un blestem sufocat de milă
dependent de traficul de vizionări

apoi
când aburii se pierd
văd un om negru
la ceas de seară
îmbrățișat de o adresă precisă