Oglinda dacă ar putea
Să-ți arate ce vede ea
Câte în cameră s-au petrecut
Și câte mimici
În ea ce s-au oglindit
Te-ai speria.

Ea e martora cheie
De- a lungul anilor
Ce s-au petrecut
Și ce a văzut.

Când copil ești,
În ea te oglindești,
O pupi, mâinile le lipești
Lași urme pe ea,
Că te atrage și îți redă
Așa cum ești.

Când tânără ești
Îți place ce vezi,
Cum te îmbraci
Și te machiezi
Și cum te pregătești
Pentru întâlnirea ce o ai
Cu dragostea ta.

Te strâmbi,
Ori zâmbești,
Că îți place sau nu cum ești,
Oglinda te redă fidel
Exact cum ești îmbrăcat
Și în fața ei ce faci.

Cu timpul ce trece,
De te uiți atentă,
Poți vedea
Firele de nea
Și riduri fine
Ce apar pe fața ta.

Când ai îmbătrânit,
Te uiți mai rar,
Că nu-ți place cum arăți
La vârsta pe care o ai
Și-ți aduci aminte
Cum erai cu mulți ani înainte.

Dar nu ai ce face,
Viața nu stă pe loc,
Doar oglinda știe
Toate clipele
Le ține minte
Când în ea te-ai privit
Dar nu poate să ți le redea
Că nu vrea.