Din zgomot — veghea, fără nume, fără lege,
Reflex concav al stelei în zenit
A celui nemișcat și învelit în zeghe,
Deformează orizontul privirii arcuit.

Abis tăcut, adună-n palme ploaia lumii,
Desprinsă din religii și-un timp neînțeles,
Când nemișcatul mișcă-nvelitul fără funii,
Cuvintele-i sunt pârghii, voința-i este sens.