El este, în visele mele, băiatul rău
Mă așteaptă la capăt de metrou,
Doar să mă îmbrățișeze din nou,
Mereu pe-ascuns, și iar, fără ecou....

Undeva, în altă viață, o fi fost câine,
Eu îi pun lesă, abia-și câștigă azi o pâine,
Dar atunci, era perfect pentru mine,
Atunci era aproape venit că o minune...

Leu eu, Gemeni el, este bărbatul rău
Eu cu-ascendent între Gemeni și Leu,
Astrele par aliniate pe pielea noastră-n metrou
Arsă de săruturi carbonizate, din nou, iarnă la reșou...

Mai târziu, un narcisist, alt visător trist, Săgetător,
M-a iubit de parcă ieșeam din sicriu, și-l luăm la omor,
Doar că apoi să iau mirosul de poeți care iubesc în alt decor
La infinit, și era mai rău că băiatul rău, dar mă făcea să zbor...

El este, în visele mele, băiatul rău
Mă așteaptă la capăt de metrou,
Doar să mă îmbrățișeze din nou,
Mereu pe-ascuns, și iar, fără ecou....

Și încă simt fluturi când ne ținem de mâna,
Și încă aud emoția, că telefonul mamei iar sună,
Noi pe ascuns am construit poezii, pe furtună, în iarnă,
Noi pe ascuns am parcurs kilometrii, și câinele amușină...