azi mă descotorosesc de prietenii falși,
au țesut in jurul meu pânze de intrigi,
pe drumul cunoașterii mai fac doi pași,
să înțeleg de ce sunt oamenii vitregi.

mă simt paralela dintre bine și rău,
mă simt tunelul cu lumină la capăt,
aș vrea să fiu muntele îndepărtat de hau,
fericirea ancestrală nutresc să o recapăt.

cândva precum soarele am să apun,
în labirintul morții am să rătăcesc,
până atunci vesele refrene compun,
constelații de visuri ca razele strălucesc.

să genereze iubire inimii îi poruncesc,
în oceanul de senzații mă adâncesc.