Afară ninge, ninge, și iar ninge
Iar sufletul meu se Încinge
De atâta disperare,
De atâta suspinare.

Viața e frumoasă,
Dar absurdă.

Și ninge frumos afară,
Fulgi mari ce stau să cadă,
Cad, cad grei,.

Norii gri ca de plumb.
Acum sunt pașnici,
Ninge frumos,
Mai târziu poate vor ploua furtunos,
Eliberând o ploaie care va face totul scrum.

Eu stau și admir de la geam
Privesc cum cad, unul câte unul,

În timp ce mă amăgeam
Pentru a scăpa de tunul,
De gânduri proaste și sentimente defecte.
Dar poate că sunt doar efecte,
Poate că melancolia e falsă,
Pentru a acoperi o farsă
Sau sursele melancoliei infecte.

Dar de ce sunt melancolic?
N-am de ce.
Poate că sunt defect
Poate e doar un absurd infect.

Zăpada va trece,
Și eu cu ea
Poate într-o zi se va schimba
Poate Într-o zi, mă voi schimba.