Toamnă
1
Nu-ti șade bine,când totuși plângi
Priveste,si oglindește-te în univers
Si-ai să întelegi
Acest al meu ultim vers!
2
Noian de dor e această toamnă,
Cuvînt de dor e a ta privire, doamnă!
În amintiri eu mă cufund,
În amintiri tu te cufunzi
Voluptatea universului de dor,băui până la fund
În brate iubirea universului o cuprinzi!
3
E toamnă în Bucuresti,
Ninge disperat cu frunze arămii
Înfloresc si florile pe la ferești
Toamnă,de dor în viata mea rămii
Sa-mi spui ale tele povesti
Cu galbene gutui,pe la feresti!
4
Toamnă minunată care esti
Cu galbene gutui,
Eu stiu că mă iubesti
Cu dorul universului!
5
Ne-am despărtit în toamna iubirii noastre
Numai înfloresc florile la fereastre,
Ne-am despărtit,împărtind iubirea la doi
Si ne vom reîntălni la bătrânete când vom fi bătrâni de atâtea ploi!. VICVAS 9.11.2025 DREPTURI DE AUTOR REZERVATE