mă plimb prin pădurea de stele virgină,
în lumina ei semințe de visuri plantez,
să crească mirabil departe de rugină,
îmi este drag printre luceferi să înnoptez.

stau la povești cu fascinanta Lună,
mă ajută lumea asta să o înțeleg,
din nuferii iubirii i-am făcut cunună,
misterele nopții cu ea le dezleg.

luna și stelele ar putea să îmi spună,
cum aș putea de veșnicie să mă leg,
credința în ele n-am s-o las să apună,
chiar dacă doar fărâme de bine culeg.

nu am să las moartea iubirea să-mi răpună,
în Universul creat cu migală mă reculeg.