|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ clarity check Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 3
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-03-04 | |
Într-un creier vechi și prăfuit,
Un neuron cumplit de plictisit. Stătea ascuns, se poate spune, Într-o circumvoluțiune Deși îl asaltau un roi de gânduri Aliniate pe coloane și pe rânduri, Mărșăluind în pas de defilare Către sinapsele ce le avea-n dotare, El moțăia cuprins de-o dulce reverie Ce îi țineau ideile în colivie. Cu toate că de dimineață până-n seară Ideile îi tot cereau o scară Cu care să se înalțe spre lumină, El își spunea: „Vai mie, ce rutină Și cât de greu este pentru acei Ce gestionează asemenea idei!” Memoria-i era un gol imens, Uita și nume și adrese, iar din ce în ce mai des Sinapsele-i, ca niște drumuri vechi, I se blocau pe rând, perechi, perechi. "Ce muncă grea!", ofta prelung, "Să ai asemenea prostii în gând. Doresc să lenevesc, atâta cât aș vrea Să dorm pe-o sinapsă moale, ca pe o saltea..." Și, uite așa, în lentă agonie, Mintea încet se duce-n letargie, Iar neuronul nostru, obosit, N-a mai gândit nimic. A adormit.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate