nu mă plimb prin lume cu albă limuzină,
nu am pe creștet tichia cu mărgăritare,
în buzunarul de la piept am visuri o duzină,
să se împlinească nutresc cu ardoare.

îmi trăiesc viața în liniște și armonie,
cuminte aștept natura să renască,
să vină primăvara în pași de simfonie,
vlăstarii iubirii sublim să înflorească.

pe ferestre deschise să intre zefirii
și lumina caldă cu dulce mireasmă,
în sufletul meu ei ar fi musafirii,
o fericire verde mi-ar pătrunde în plasmă.

am ajuns la saturație cu frigul cumplit,
cu vremea vitregită de chipul cioplit.